Ipocrizia ca strategie politică: Despre „pocăința” de conjunctură a lui Becali...
Recenta ieșire publică a lui Gigi Becali, în care își cere iertare lui Nicușor Dan și altor figuri ale vieții publice, marchează încă un episod din lunga sa carieră de transformări spectaculoase, dar rareori credibile. Sub masca unei „revelații morale”, Becali pare mai degrabă să-și recalibreze discursul pentru a se plasa în siajul noii puteri. Asemenea gesturi, aparent mărinimoase, ascund adesea calcule reci și strategii de imagine menite să mențină relevanța publică a unui personaj care refuză să se retragă în liniște.
Încercarea sa de a poza într-un om împăcat cu sine, capabil de iertare și smerenie, este subminată de incoerențele flagrante ale mesajului său. Pe de o parte, își cere iertare unor vechi adversari politici; pe de altă parte, lovește cu sarcasm în parlamentarii POT și în fostul aliat George Simion. Aparenta „maturizare” morală se dovedește, în fond, o selecție convenabilă a dușmanilor și aliaților, dictată de direcția curentului politic.
Mai grav este modul în care Becali continuă să reducă politica la spectacol. Declarația că s-ar putea implica „doar cu imaginea” într-un nou partid suveranist spune totul despre viziunea sa asupra democrației: nu contează principiile, programele sau echipele, ci cât de bine arată poza liderului pe afiș. Asta în timp ce România are nevoie disperată de profesionalism, coerență ideologică și instituții solide, nu de vedetismul de stadion travestit în moralism creștin.
Întrebarea de fond este una simplă: poate fi luat în serios un personaj care cere iertare în același timp în care își continuă ofensiva verbală împotriva altora? Răspunsul ar trebui să ne preocupe nu doar pe jurnaliști și analiști, ci pe toți cei care încă mai cred în ideea unei societăți democratice funcționale.
România are nevoie de lideri care să inspire încredere prin coerență și onestitate, nu de figuri care jonglează cu iertarea ca pe o monedă de schimb. În lipsa unei culturi a responsabilității, gesturile lui Becali vor rămâne simple elemente de divertisment politic, fără consistență și fără valoare pentru viitorul democratic al țării.
Să ne închinăm cu pioșenie la Sfântul Becali și să aplaudăm ipocrizia ce ține de marea iertare națională: „Iartă-ne, Doamne, că nu te-am votat!”
#GigiBecali #SpectacolPolitic #PocăințăDeFațadă #IpocriziePolitică
Textele lu'Codru-acest text este un Pamflet
