Ce se întâmplă atunci când Președintele își iubește mai mult imaginea externă decât poporul care l-a votat?!
Într-o Românie sufocată de apă, nepăsare și promisiuni ude, conducătorul ales cu speranță își întoarce privirea către... graniță. Nu către casele distruse, nu către copiii înfrigurați, ci către țara vecină. Pentru că acolo, spune el, „e nevoie de noi”. De fapt, acolo e nevoie de aprobare de la Bruxelles.
Așadar, milioane de euro pornesc în caravană diplomatică spre alt steag, în timp ce sinistrații români își întind rufele pe gardul nenorocirii.
A fi președinte în România nu mai înseamnă să fii aproape de popor. Înseamnă să fii aproape de cancelariile care decid cine e „un bun european”.
Iar un bun european ajută unde se cere, nu unde doare.
Pe plan intern, cetățenii se descurcă „cum pot”. Politicienii le trimit gânduri bune și lozinci sterile. Dar, pentru un președinte preocupat mai mult de rapoartele externe decât de durerile reale ale poporului, suferința românilor e doar un fundal sonor slab într-o conferință de presă cu subtitrare în engleză.
Milioane pentru imagine, bălți pentru nație. Cam asta e politica.
#PrioritățiInversate #AjutorExternPânăLaAbsurditate #RomâniaPeUscat #PreședinteleExportuluiDeMilă #SolidaritateSelectivă #PoporulPoateSăAștepte #SatirăDeStat #ImagineConteazăViețiNu
Textele lu' Codru
